Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 713 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă, contestaţia la executare se soluţionează de instanţa de executare, iar potrivit art. 650 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul biroului judecătoresc care face executarea. În ceea ce priveşte competenţa executorului judecătoresc, Înalta Curte a precizat că ”determinarea executorului judecătoresc reprezintă o operaţiune juridică anterioară declanşării executării silite, ce este la îndemâna creditorului care se adresează cu o cerere de executare silită unui executor judecătoresc, iar nerespectarea normelor procedurale privind competenţa executorului judecătoresc nu poate fi sancţionată decât la cererea părţii interesate prin invocarea acestui motiv de nulitate necondiţionată în cadrul unei contestaţii la executare propriu-zise, pe temeiul art. 651 alin. (4) Cod procedură civilă. Însă, odată învestit un executor judecătoresc, chiar necompetent, instanţa de executare va fi judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul său, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”. (Decizia nr. 5461 din 22 noiembrie 2013 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect contestaţie la executare)
Daca intampinati probleme de natura celor descrise in materialul de mai sus, va invitam sa ne scrieti la adresa secretariat@urbansiasociatii.
