Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în cazul constatării nulităţii clauzei referitoare la perceperea comisionului de risc, se naşte şi obligaţia de restituire a ceea ce s-a prestat în temeiul acesteia, nulitatea producând efecte retroactive de la data încheierii contractului, sumele achitate cu titlul de comision de risc fiind considerate ca nedatorate în baza principiului quod nullum est nullum producit effectum. În acest sens, Înalta Curte a precizat că, întrucât contractul de împrumut, ca varietate a contractului de credit, este prin natura lui un contract cu executare uno ictu, faptul că banca îşi asumă o obligaţie care se execută dintr-o dată, iar cealaltă parte îşi asumă o obligaţie de restituire succesivă nu face ca natura acestuia să fie succesivă, ştiut fiind că acesta nu poate să aibă natură dublă, cu executare dintr-o dată pentru o parte şi cu executare succesivă pentru cealaltă parte. Prin urmare, restituirea creditului cu dobânda în rate lunare nu este decât o modalitate de executare a obligaţiei, obligaţia de restituire fiind unică, ratele succesive alcătuind prin natura lor un tot unitar. (Decizia nr. 760 din 27 februarie 2014 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect constatare caracter abuziv clauză contractuală)
