Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în conformitate cu dispoziţiile art. 318 prima teză C. proc. civ. (art. 503 alin. 2 pct. 2 NCPC), hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată în recurs este rezultatul unei greşeli materiale, înţelegând prin aceasta greşeli de ordin procedural, respectiv erori materiale evidente săvârşite de instanţă prin neobservarea dovezilor existente la dosar. Înalta Curte a precizat că, în sensul art. 318 C. proc. civ., este greşeală materială anularea recursului ca netimbrat sau anularea recursului ca insuficient timbrat, în pofida existenţei la dosar a dovezii timbrajului. În speţă, însă, dovada achitării taxei judiciare de timbru nu se afla la dosar şi nici nu s-a făcut dovada depunerii acesteia până la termenul stabilit de instanţă prin încheierea prin care s-a dispus eşalonarea plăţii taxei de timbru, astfel că Înalta Curte a respins contestaţia în anulare. (Decizia nr. 397 din 5 februarie 2014 pronunţată de Secţia a II-a civilă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect contestaţie în anulare)
