Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că în conformitate cu dispozițiile art. 268 alin.(1) NCC, în cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite. Sub acest aspect Înalta Curte a subliniat că, în lumina noului Cod civil, logodna constituie o relaţie cu caracter social, moral şi cultural cu posibile consecinţe juridice în plan patrimonial, în cazul ruperii unilaterale a acesteia. În speță, litigiul a avut mai multe elemente de extraneitate, respectiv cetăţenia americană a reclamantului, faptul că părţile s-au cunoscut pe teritoriul Marii Britanii şi că a avut loc o corespondenţă electronică trimisă şi primită din mai multe ţări, iar în ceea ce privește legea aplicabilă, Înalta Curte a statuat că este relevant locul încheierii logodnei, respectiv pe teritoriul României, astfel că acțiunii în pretenții, formulată în temeiul art. 268 alin. (1) NCC, îi este aplicabilă legea română, fiind incidente dispozițiile alin. (2) lit. c) ale art. 2585 NCC. (Decizia nr. 3084 din 11 noiembrie 2014 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect pretenții)
