Pe 19 aprilie 2012 deputatii europeni vor decide soarta controversatului acord UE-SUA privind folosirea si transferul datelor pasagerilor catre Departamentul pentru Securitate Interna al Statelor Unite.
Desi datele pot fi folosite pentru combaterea terorismului, voci critice se tem ca folosirea acestora ar putea afecta drepturile civile ale oamenilor. Comisia pentru libertati civile recomanda aprobarea acordului, dar grupurile politice sunt divizate.
Timothy Kirkhope este de parere ca „Am negociat un acord foarte puternic cu partenerii nostri transatlantici, care vor primi informatii foarte specifice, in conditii stricte, sub supraveghere independenta puternica.
Valoarea datelor PNR nu trebuie subestimata. De exemplu, datele PNR au fost folosite in investigarea atacurilor din 7/7 din Regatul Unit si in capturarea atacatorilor din Mumbai. Acestea au folosit la arestarea catorva zeci de criminali, pedofili, violatori si traficanti de droguri.
Nu cred ca SUA doreste stocarea acestor date pentru vreun complot in stil Orwell. Le vor folosi pentru asigurarea securitatii impotriva terorismului si infractiunilor serioase. Aceasta amenintare nu trebuie subestimata, mai ales dupa 9/11; reactia Parlamentului European trebuie sa corespunda provocarilor actuale.
Este semnificativ faptul ca ne-am asigurat ca acest acord va fi folosit doar pentru prevenirea, detectarea si condamnarea infractorilor si teroristilor trans-nationali, iar pasagerii vor beneficia de siguranta protectiei datelor lor si dreptul la accesarea si corectarea datelor si informatii despre cum vor fi folosite acestea. Datele sensibile (precum preferintele culinare) vor fi folosite in cazuri exceptionale si depersonalizate dupa sase luni.
Parlamentul European poate alege intre neacordarea sprijinului acestui acord, asa cum doreste raportoarea, si acceptarea faptului ca avem un acord foarte puternic, care va proteja vieti si drepturi esentiale. Sper ca va alege ultima varianta.“
Raportorul Sophie in ‘t Veld este de parere ca „Acordul PNR UE-SUA nu indeplineste criteriile fixate de Parlamentul European in rezolutiile sale din 2010 si nu respecta legislatia UE.
Principalele obiectii ale mele, ca raportoare, impotriva acordului sunt legate de faptul ca folosirea datelor PNR nu este limitata la combaterea terorismului si a infractiunilor serioase transfrontaliere, putand fi folosite si pentru alte scopuri vagi, precum imigratia sau controlul la frontiera.
Ma opun si stocarii datelor pe o perioada nedeterminata, chiar si depersonalizate. O alta chestiune controversata este folosirea datelor sensibile, precum cele din domeniile sanatatii, religiei si vietii sexuale. Autoritatile SUA vor pastra si posibilitatea de a se conecta la sistemele informatice europene pentru a obtine date PNR.
Ingrijorarile nu sunt imaginare. Mai multi experti juridici, grupul de lucru Art 29 si Autoritatea Europeana pentru Protectia Datelor considera ca acordul este neadecvat.
Unii cred ca prin respingerea acordului datele nu mai pot fi folosite pentru combaterea terorismului si criminalitatii. Nu este adevarat. Parlamentul European si eu, ca raportoare, sprijinim explicit folosirea datelor PNR pentru combaterea terorismului si a criminalitatii transfrontaliere.
Cu toate acestea, Parlamentul European nu poate aproba un acord care nu respecta legile UE privind protectia datelor si a vietii private, care lasa cetatenii europeni fara protectia adecvata si creeaza un precedent ce nu trebuie subestimat, in contextul numarului in crestere al tarilor care cer transferuri de date PNR.
