Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 3494 din 14 aprilie 2011 pronunţată în recurs de Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001) că, în conformitate cu dispoziţiile art. 276 C. proc. civ., atunci când pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor. În speţă, motivând soluţia privitoare la cheltuielile de judecată, instanţa de apel s-a întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 274-276 C. proc. civ. Înalta Curte a apreciat că o astfel de soluţie este greşită, întrucât, admiţând apelurile declarate de ambele părţi, instanţa trebuia să se limiteze la a face aplicarea numai a prevederilor art. 276 C. proc. civ. şi să compenseze cheltuielile de judecată efectuate de acestea în etapa procesuală în care s-a pus problema determinării cuantumului lor. Pentru aceste motive, Înalta Curte a admis recursul, a casat în parte hotărârea atacată şi a făcut compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părţi.
