RAZBOIUL EUROPARLAMENTARILOR ROMANI IMPOTRIVA VALORILOR

Iata ca europarlamentarii romani au facut-o din nou. I-am trimis la Bruxelles sa ne reprezinte, pe noi, Romania, valorile noastre, valorile Romaniei traditionale, valorile izvorite din credinta  crestina. Si au dat din nou cu bita in balta. Au mai facut-o in trecut, am scris despre asta, si mereu repeta aceasi gafa. De data asta insa nu se mai poate vorbi de o gafa, ci de un comportament intentionat, o convertire ideologica, o practica care ofenseaza si jigneste intreaga natiune romana. E vorba de sprijinul constant, repetat, fara discernamint, nemijlocit pe care il acorda homosexualilor si homosexualitatii, in detrimentul nostru, al valorilor, al viitorului si bunastarii morale a copiilor nostri. E vorba, nici mai mult nici mai putin, decit de un veritabil razboi impotriva valorilor.

I-am votat in 2009 nadajduind ca ajunsi la Bruxelles ne vor cauta binele, se vor identifica cu gindirea de acasa, cu interesele noastre, ale celor din Arad, Baia Mare, Bihor, Vaslui, Dobrogea, Bucuresti, Suceava, Mehedinti, Dolj, etc. Dar nu au facut-o. Si nici nu dau indicii ca intentioneaza sa o faca. Gindirea lor e imersata in secularismul paganizat si desacralizant al stingii europene. Asupra lor au mai multa inflenta un Zapatero socialist spaniol, modelul secular socialist scandinav, socialismul grec, gindirea ateista. Nu noi. Cetatenii tarii care i-am propulsat in pozitiile care le au.

Despre ce e vorba? Despre o Rezolutie adoptata de Parlamentul European pe 24 mai, cu un vot de 430 la 105, de condamnare „in termeni puternici a discriminarii pe baza de orientare sexuala si identitate de gen” si a „homofobiei.” Un document ideologic, o expresie a ideologiei sexuale radicale contemporane, fasonata si emisa in centrele homosexuale ale Europei si ale lumii, Amsterdam, San Francisco, Stockholm, Londra. In cele trei (3) pagini de text, Rezolutia condamna „homofobia” in Europa, manifestarile impotriva homosexualitatii si legislatiile impotriva propagandei homosexuale adoptate, sau in curs de adoptare, in Rusia, Ucraina, Moldova, Ungaria, Lituania, si Letonia. Moldova e vizata de doua ori. Rezolutia afirma, in mod eronat, ca discriminarea pe baza de orientare sexuala e interzisa de Conventia Internationala a Drepturilor Civile si Politice. Defineste „homofobia” ca o „teama irationala, sau aversiune, fata de homosexualitatea masculina si feminina…” Ungaria a adoptat o noua Constitutie anul trecut care defineste casatoria crestina, iar Lituania se pregateste si ea sa interzica casatoriile homosexuale in constitutie. Diferite municipalitati din Moldova au adoptat ordonante municipale care interzic propaganda homosexuala, intre ele Balti, Sorochi, Cahul, etc. Rusia deja a facut-o, si Ucraina dezbate legislatie similara la nivel national.

Dintre cei 33 de europarlamentari romani au votat 26, 25 pentru si unul impotriva. Impotriva a votat dl Sebastian Bodu, iar pentru, Ramona Manescu, Adina Valean, Renate Weber, Adrian Severin, Vadim Tudor, Elena Antonescu, Elena Basescu, Minodora Cliveti, Ioan Enciu, Petru Luhan, Monica Macovei, Marin Marinescu, Iosif Matula, Norica Nicolai, Ioan Pascu, Cristian Preda, Theodor Stolojan, Victor Bostinaru, Corina Cretu, George Cutas, Stefan Pascu, Daciana Sarbu, Csaba Sogor, Claudiu Tanasescu, si Silvia Ticau. Nu au votat Gigi Becali, Iulian Winkler si Lazlo Tokes.

In plus, grupul pro-homosexual al Parlamentului European a intocmit un material de promotie video a drepturilor homosexuale. Printre cele 53 de personaje care apar in clipul video e si dna Renate Weber.

Ce putem deduce din acest comportament? Ca reprezentantii nosti in Parlamentul Europei gindesc in termeni straini valorilor crestine si ale noastre. Ca nu ne reprezinta si ca trebuie adusi acasa la primul vot care, din nefericire va avea loc doar in mai 2014. Ca unii dintre ei se numesc crestini, in public, dar gindesc si actioneaza contra valorilor crestine in actiunile lor oficiale. Aici vorbim in special de Adina Valean care s-a proclamat, nu o data, in public, ca fiind crestina, dar actioneaza altfel. Apoi vorbim de dl Vadim Tudor, care iarasi a votat pentru homosexuali. Si nu e prima data. A mai facut-o in septembrie 2009 cind a votat o Rezolutie a Parlamentului European care condamna Lituania pentru ca a interzis un mars homosexual la Vilnius. In Romania, dl Tudor se declara impotriva homosexualitatii, dar in functia publica care o are, ii sprijineste. In plus, dl Tudor se identifica frecvent in spatiul public roman ca fiind crestin, cititor avid al Bibliei. Am atras atentia asupra voturilor lui in sprijinul homosexualilor atunci si vedem ca dinsul continua sa submineze valorile crestine ale romanilor pe care pretinde sa-i reprezinte. La fel ne surprind voturile dnei Elena Basescu al carei tata e mai moderat si mai respectuos fata de valorile traditionale ale romanilor. La fel dl Claudiu Tanasescu care provine din partidul Romania Mare, un partid care, ne spun liderii lui, se identifica cu valorile crestine si traditionale ale poporului roman. Oare ne mint acesti oameni? Nadajduim ca nu, dar incongruanta dintre afirmatiile lor publice si comportamentul lor oficial ne da mult de gindit.

Daca europarlamentarilor romani care se autodefinesc ca fiind crestini le este rusine de valorile crestine, dlui Buzek, europarlamentar polonez, si pina recent presedinte al Parlamentului European, nu ii este. A votat impotriva Rezolutiei. Dl Buzek e crestin si a mentinut o pozitie crestina consecventa pe duratia presedintiei lui.

AFR va recomanda: In linkul care vi-l dam puteti accesa urmatoarele informatii: (1) un comentariu din partea unui grup homosexual european privind Rezolutia; (2) linkuri care duc la textul Rezolutiei si al listei de voturi. Va incurajam sa intrati si sa cititi. Mai ales lista voturilor unde homosexualii europeni clasifica europarlamentarii in doua grupe: (1) grupul celor „loiali” homosexualilor (in care intra, printre altii, dna Renate Weber si dl Vadim Tudor”) si (2) grupul „rebelilor” (unde intra dl Sebastian Bodu si polonezul Buzek). http://www.lgbt-ep.eu/press-releases/european-parliament-strongly-condemns-homophobic-laws-and-discrimination-in-europe/

Votul a fost dat la repezeala fara ca dezbaterile sa fie anuntate cu mult timp inainte. Dl Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR, a pregatit si publicat online, reactia AFR la Rezolutia saptaminii trecute.

Potrivit dicţionarului explicativ, prin propagandă înţelegem orice acţiune de răspândire a unor idei care prezintă şi susţin o teorie, o concepţie sau unele comportamente cu scopul de a convinge şi a câştiga adepţi. În ultimii 30 de ani, asociaţiile de homosexuali din Occident s-au lansat în acţiuni ample menite a schimba percepţia publicului nu doar asupra homosexualilor, ci şi asupra comportamentului homosexual în sine. Începând de la decizia politică a Asociaţiei Americane de Psihiatrie, din 1972, de a scoate homosexualitatea de pe lista afecţiunilor, homosexualii au căutat şi folosit metode din ce în ce mai subtile pentru a acredita teoria că 1) homosexualitatea nu este o afecţiune, 2) este înnăscută şi deci, 3) nu se poate schimba şi 4) este un comportament sexual alternativ la heterosexualitate.

Într-o primă fază, accentul activiştilor homosexuali a fost pus pe eliminarea discriminării pe baza de aşa-zisă orientare sexuală – comportamentele sexuale ale individului. Au fost modificate legile care interziceau discriminarea de gen, rasă şi religie, pentru ca ele să includă şi „orientarea sexuală”. Treptat, odată cu introducerea termenului „gay” în loc de homosexual, unii oameni au părut cu uită despre ce este vorba – practicantul unor acte sexuale nefireşti – şi au început să fie indiferenţi faţă de acest subiect sordid. Mai mult, unii cetăţeni au început chiar să afişeze public o toleranţă sau prietenie faţă de practicanţii acestor acte sexuale, ca şi cum aceasta ar fi fost o dovadă de „modernitate” şi „toleranţă”.

Într-o fază ulterioară, conştienţi că puterea stă în cifre, homosexualii au început să manipuleze cifrele sociologice, încercând să acrediteze ideea că acei indivizi care sunt discriminaţi şi respinşi de societate pentru practicile lor sexuale ar fi, în realitate, mult mai mulţi. Orice grup încearcă să se prezinte în societate ca fiind cât mai numeros. Au luat deci un studiu dubios realizat în anii 1940 de un veterinar pe nume Kinsey şi, pe baza lui, au spus că 10% din populaţie sunt homosexuali. Deşi, în timp, procentul a fost demontat ca fiind o fabulaţie, unii oameni cred încă în el.

Astăzi, acţiunile activiştilor homosexuali se concentrează, pe de-o parte, pe normalizarea homosexualităţii, şi pe atragerea de noi practicanţi. În ceea ce priveşte normalizarea, cu ajutorul mass-mediei şi a unor factorilor politici, se încearcă impunerea ideii că comportamentul homosexual este normal. Asta deşi toate studiile ştiinţifice arată că actele homosexuale sunt o cauză directă a unor boli (SIDA, gonoree, unele forme specifice de cancer…) şi a unei speranţe de viaţă mai mici pentru homosexuali, în comparaţie cu restul populaţiei. Pe scurt, stilul de viaţă homosexual este pur şi simplu periculos din punct de vedere medical, însă aceste lucruri sunt cunoscute, în general, doar de către medicii şi specialiştii care se ocupă de cazurile medicale. În exterior, pentru publicul larg, homosexualitatea este zugrăvită ca un comportament inocent şi chiar distractiv.

Eforturile de a prezenta homosexualitatea ca un comportament normal în ochii societăţii sunt mascate sub sloganurile nobile ale “toleranţei”, “nediscriminării” şi “diversităţii” şi includ parade, proiecţii de filme, expoziţii de fotografie, articole de presă, sondaje de opinie şi altele, în care acest stil de viaţă este prezentat într-o manieră romantică, iar respingerea lui este descrisă ca o formă de extremism sau fobie. Publicul este determinat să abandoneze respingerea homosexualităţii şi să îmbrăţişeze acceptarea ei, într-un gest de „modernitate” şi „toleranţă”. Asta, în timp ce alte studii ştiinţifice arată că promiscuitatea şi infidelitatea în relaţiile homosexuale merge până la 90% dintre cuplurile homosexuale – potrivit cercetărilor realizate chiar de homosexuali!

Mare parte din această propagandă, care încearcă să zugrăvească în culori frumoase realitatea tristă a actelor şi relaţiilor homosexuale, este îndreptată către copii şi tineri. Cazul colegiului George Coşbuc din Bucureşti, din martie 2012, este un exemplu. “Manualul de orientare sexuală“, pe care activiştii au încercat să îl introducă în şcolile din Iaşi acum câţiva ani, este un alt exemplu. Aceste acţiuni îi fac pe unii copii şi tineri, cu o identitate în formare sau nesiguri de identitatea lor, să creadă că homosexualitatea este un dat implacabil şi că ei înşişi ar putea fi homosexuali; astfel, sunt invitaţi să experimenteze actele homosexuale, pentru a-şi descoperi o presupusă adevărată identitate. În felul acesta ei sunt atraşi în acest stil de viaţă, cu un impact considerabil asupra lor înşişi şi a familiilor lor.

Unele state au realizat efectul de propagandă al acţiunilor organizate de activiştii homosexuali şi, de aceea, le-au interzis prin lege. În replică, Uniunea Europeană, o organizaţie unde influenţa homosexualilor este considerabilă, a încercat să arate un cartonaş galben unor state ca Polonia, Republica Moldova, Ucraina sau Rusia, care au luat decizia corectă de a-i proteja pe copii şi tineri de propaganda homosexuală. Din nefericire, alte state au căzut în plasă falsei toleranţe, fără discernământ, şi îngăduie aceste acţiuni publice.

Tot la repezeala si Republica Moldova a adoptat, fara multe dezbateri, „legea egalitatii de sanse”. Cu un vot de 53 la 4. Printre cei care au votat impotriva a fost pastorul Valeriu Ghiletchi, unul din delegatii Republicii Moldovei in Consiliul Europei, si doi  parlamentari ex-comunisti. Este o lege pe care moldovenii o vor regreta in timp. Asadar, felicitari Moldovei! Draga Moldova, in privinta legeii de nediscriminare impotriva homosexualilor ai scontat un succes notabil – te afli inaintea Americii! Pina in prezent SUA nu are o lege federala care sa interzica discriminarea impotriva homosexualilor la locul de munca. De ce? Pentru ca astfel de discriminare practic nu exista. 12 state americane nu au astfel de legi nici la nivel de stat, printre ele Texasul, cel mai mare stat american.

Reactia crestinilor moldoveni la adoptarea legii a fost imediata. Mirenii ortodocsi cer Mitropoliei sa dea anatemei pe politicienii care au votat legea. Redam o versiune abreviata a protestului lor, urmind ca cei interesati sa citesca restul aici: http://apologeticum.wordpress.com/2012/05/28/ortodocsii-din-basarabia-cer-mitropoliei-sa-dea-anatemei-pe-politicienii-care-au-votat-legea-ce-acorda-drepturi-homosexualilor/#more-16768

Ortodocsii din Basarabia cer Mitropoliei să dea Anatemei pe politicienii care au votat legea ce acordă drepturi homosexualilor: Astazi, 28 mai, un grup de crestini-ortodocsi au organizat o conferinta de presa. La sfarsitul acesteia, reprezentantii grupului de initiativa au impartit jurnalistilor urmatorul text: Comportamentul în situaţia creată din jurul „legii antidiscriminare” (aşa-numita „lege cu privire la asigurarea egalităţii”) a Mitropoliei Moldovei (MM) per ansamblu dă dovadă că în interiorul ei este multă putreziciune care nu are nimic comun cu Biserica. Pe parcursul ultimilor 2 ani, atitudinea Mitropolitului Vladimir fată de „legea antidiscriminare” s-a mărginit  doar la niste declaraţii sterile si o vizită seacă a Sinodului la Marian Lupu si Vlad Filat.

Săptămîna trecută, fiind această lege pe ultima sută de metri, Mitropolia Moldovei a fost îndemnată în nenumărate rînduri să se mobilizeze la maxim pentru a opune rezistenţă votării ei grabnice în formatul actual. Înalt Preasfinţia Sa însă, după întîlnirea misterioasă de miercuri cu premierul Filat, stiind prea bine că cerinţele creştinilor vor fi ignorate de către comisiile parlamentare anterior promise de Marian Lupu, a preferat totusi să ia apă în gură si să o facă pe mortul în păpuşoi, dînd de înteles din spusele demnitarilor Ion Hadîrcă, Dumitru Diacov si Vlad Filat, că ar fi de acord cu această ultimă formulă si ca ultimii să nu-si facă griji pentru eventualele proteste.

Reiesind din cele sus mentionate, sîntem nevoiţi să constatăm că Mitropolia Moldovei si-a trădat crestinii în cel mai criminal mod, iar declaraţia emisă după protestele crestinilor din ziua de vineri, nu doar că nu mai are vreo valoare, ci este o dovadă în plus a batjocoririi crestinilor. Devine din ce în ce mai evident pentru orice creştin că vina pentru esecul în această problemă nu revine atît demnitarilor vînduţi, de la care nici nu ne asteptam la o altă poziţie, cît poziţiei trădătoare şi laşe a MM.

În situaţia creată, considerăm că Mitropolia, în special Mitropolitul Vladimir, trebuie să întreprindă de urgenţă următoarele acţiuni, în condiţiile în care se pretinde instituţie ortodoxă: Să-l determine pe presedintele Timofti să uzeze de dreptul său constituţional de a reîntoarce în parlament „legea cu privire la asigurarea egalităţii”, spre a elimina expresia confuză ”si alte categorii similiare” – formulare de care se vor folosi activiştii homosexuali pentru cenzurarea majorităţii tradiţionale, aşa cum a declarat public activista GenderDoc Frolov Angela – si a exclude din articolul 7 (cîmpul muncii) sintagma „orientare sexuală”. (2) Să ceară iertare publică pentru dezamăgirea şi înşelarea pricinuită crestinilor atît pentru acest caz, cît si pentru cazul Pasat.  (3) Toţi cei 53 de deputaţi care au votat legiferarea sodomiei în ţara noastră, dimpreună cu persoanele cheie care au promovat această lege (Vlad Filat, Oleg Efrim şi Alexandru Tănase) să fie daţi nominal anatemei, ca cei care, pretinzîndu-se creştini ortodocşi, au declarat „normă” ceea ce Biserica lui Hristos numeşte în Sfînta Scriptură mîrşăvie, astfel venind cu o nouă învăţătură de credinţă, potrivnică învăţăturii ortodoxe. Cei daţi anatemei urmează a fi lipsiţi de dreptul de a participa la slujbe şi Tainele bisericeşti, pînă la pocăinţă publică pentru crima comisă împotriva propriului popor.

Dacă MM şi de această dată va ignora acest apel al creştinilor şi va continua să se atîrne las faţă de propria turmă cuvîntătoare, unii dintre noi, crestini ortodocşi, ne rezervăm dreptul de a ne desolidariza de Mitropolitul Vladimir ca păstor al Mitropoliei Moldovei si a ne adresa Patriarhului Kiril pentru a rîndui un alt ierarh, destoinic, ortodox şi în stare să păstorească cu dragoste si să apere cu rîvnă Biserica încredinţată. Nu excludem că în viitorul apropiat, dacă Mitropolia nu va lua nici o atitudine fată de această declaratie, curtea mitropoliei să fie umplută de sute de crestini ortodocsi, poate chiar mii.

Incepem sa depistam semne pe orizont ca si stanga romana inclina spre secularismul desacralizant occidental. Ultimul semn a aparut saptamina trecuta cind am constatat cu multa dezamagire ca dl Prim Ministru Victor Ponta l-a numit pe dl Remus Cernea consilier personal in relatiile cu societatea civila, adica cu noi, cetatenii tarii. Dl Remus Cernea e bine cunoscut publicului din Romania. Fost candidat la presedintia Romaniei, ateu, sustinator al miscarii homosexuale romane, antimodel de viata si aspiratii pentru copiii nostri, viata de familiei sau tinara generatie romana. Ieri AFR, Pro-Vita, Asociatia Familiilor Catolice, si Caritas Bucuresti, au inregistrat la Guvern urmatoarea Scrisoare de Protest cerind demiterea dlui Cernea din functia de consilier. Nu este prima data cind luam o astfel de pozitie. Am facut-o si acum 4 ani cind dl Traian Basescu l-a numit pe dl Peter Ecksten Kovacs consilier presidential. Suntem consistenti: nici dl Kovacs nici dl Cernea nu sunt calificati sa detina functiile decernate si trebuie demisi. Redam textul scrisorii:

30 mai 2012 : Stimate domnule Prim Ministru, Alianţa Familiilor din România, Asociatia Pro-vita filiala Bucuresti, Asociatia Familiilor Catolice din România „Vladimir Ghika” si CARITAS Bucuresti au luat notă cu stupoare de recenta numire în funcţia de consilier în aparatul personal pentru probleme de mediu şi relaţia cu societatea civilă a lui Remus Cernea. În opinia noastră, dl. Cernea nu vă poate consilia cu nimic, pentru că, departe de a fi un expert – aşa cum s-ar cuveni într-un astfel de caz – nu are nicio competenţă în probleme de mediu şi nu deţine nicio calificare care să-l recomande pentru funcţia de consilier. El este de profesie „protestatar”, nu are studii universitare terminate şi nici experienţă în vreun domeniu profesional relevant. La capitolul „Carieră” din CV-ul său sunt menţionate doar acţiunile de protest pe care le-a iniţiat şi câteva colaborări cu diverse instituţii, fără a figura măcar un singur angajator.

Mai grav, din punctul nostru de vedere, este că dl. Cernea s-a distins exclusiv prin forme agresive de activism împotriva familiei şi a religiei. Numele său este asociat cu acţiuni repetate, obsesive, îndreptate împotriva bisericii, a studiului religiei în şcoli, a difuzării rugăciunii „Tatăl Nostru” la radioul public, respectiv pentru promovarea „căsătoriei” între persoane de acelaşi sex şi a avortului. Iar acum, prin includerea sa în aparatul de lucru al premierului, dl. Cernea primeşte un salariu plătit din impozitele românilor, pe care, nu de mult, îi dispreţuia pentru că ar fi rasişti, „homofobi” şi fundamentalişti!

Înţelegem că doriţi să vă aliniaţi valorilor stângii moderne, din rândurile căreia proveniţi. Sunteţi, însă, dispus să vă asumaţi deficitul de imagine care va rezulta inevitabil din repetarea, anul acesta, a participării consilierului dvs. Remus Cernea la manifestările stradale ale aşa-ziselor „minorităţi sexuale”? Cât de reprezentativ este Remus Cernea reiese şi din procentul obţinut la alegerile prezidenţiale din 2009 (0,62%), procent care demonstrează elocvent faptul că mesajul său în calitate de candidat (neschimbat până azi) nu a avut nimic în comun cu aspiraţiile, tradiţiile şi convingerile poporului român.

Pentru noi, asocierea cu un asemenea om este un semnal cum nu se poate mai prost în ce priveşte colaborarea societătii civile cu autorităţile guvernamentale. Orice consultare reală, onestă şi comprehensivă va fi blocată, câtă vreme veţi fi „sfătuit” de un om care este exponentul şi partizanul declarat al unei zone sociale minore, gălăgioase şi extremiste, în conflict cu identitatea şi valorile culturale ale poporului român.

Considerăm situaţia economică şi socială tot mai grea în care se află România şi Europa ca fiind în primul rând cauzată de o criză a valorilor autentice şi a moralităţii. Nu putem ajunge la o rezolvare a acestei crize prin creditarea unor personaje profund imorale, precum Victor Alistar, Ioan Mang sau Remus Cernea. În numele celor pe care îi reprezentăm, solicităm, domnule prim-ministru, revocarea dlui Remus Cernea din funcţia de consilier. În asteptarea răspunsului dvs., vă asigurăm, domnule Prim-Ministru, de toată consideratia noastră. Bogdan Mateciuc, Director executiv, Alianta Familiilor din România, Bogdan Stanciu, Presedinte, Asociatia Pro-vita Bucuresti, Iulian Oantă, Asociatia Familiilor Catolice din România „Vladimir Ghika”, Eugen Stefănescu, Director, CARITAS Bucuresti

Colegii de la Pro-Vita ne-au trimis anuntul urmator. Din lipsa de spatiu redam o parte, urmind ca cei interesati sa citeasca intregul anunt aici: „Rupe tăcerea”. Traumă, mărturie, vindecare, – Comunicat de presă – http://provitabucuresti.ro/component/content/article/9-primapagina/349-rupe-tacerea-vindecare-avort

Asociatia Pro-vita – filiala Bucuresti a lansat primul proiect românesc care cuprinde atât mărturii directe ale persoanelor afectate de trauma avortului, cât si un program coerent de terapie si vindecare post-avort. Avortul răneste femeia în cele mai intime si delicate aspecte ale vietii, iar amintirea acestuia poate declansa reactii emotionale puternice si complexe, chiar la mult timp după momentul procedurii. Aceasta întrucât graviditatea determină modificări hormonale si functionale în organismul femeii, iar un avort perturbă acest proces fiziologic firesc, fapt care favorizează aparitia unor dereglări în funcţionarea organelor precum si în cea a psihicului. Totalitatea simptomelor psihice care apar după întreruperea sarcinii, fie imediat, fie ulterior, sunt cunoscute sub denumirea de sindromul post-avort sau suferinta post-avort. (…)

Dacă până acum trauma avortului a fost un subiect tabu, Asociatia Pro-vita filiala Bucuresti îsi propune, prin proiectul „Rupe tăcerea”, să aducă la lumină această problemă majoră care marchează viata femeilor si familiilor din România, prin culegerea si difuzarea de mărturii nemijlocite ale celor afectate. Pentru început, am publicat pe website-ul www.rupetacerea.ro trei mărturii, oferite de Ana Maria, Roxana si Gabriela. Confesiunile sunt înregistrate video, pentru autenticitate si o relatie mai directă cu publicul.  „Rupe tăcerea” este parte a campaniei internationale „Silent no More Awareness”, initiată în SUA si Marea Britanie acum 10 ani si care a strâns până azi peste 10.000 de mărturii din 67 de tări. „Călătoria” – zece pasi spre vindecarea după avort Abordarea sindromului post-se poate face din perspective diferite. Fidelă principiilor si identitătii sale, Asociatia Pro-Vita pentru născuti si nenăscuti – filiala Bucuresti oferă, tot prin proiectul „Rupe tăcerea”, si un program de consiliere și terapie, al cărui scop este vindecarea de trauma avortului. Particularitatea acestui program constă în abordarea specifică psihoterapiei ortodoxe. „Programul se numeste ‘Călătoria’, durează în medie 3-4 luni si cuprinde întâlniri săptămânale individuale cu personal format si specializat pe psihoterapia sindromului post-avort. În fapt, pacientul trece prin 10 ‘pasi’, dintre care unul îl reprezintă participarea la Taina Spovedaniei”, a declarat d-na Roxana Puiu, psihoterapeut si initiatoarea acestui proiect. (…) Programul „Călătoria” este derulat în parteneriat cu asociatia britanică „Care Confidential”. Mai multe detalii despre acest program si modul în care puteti depune propria mărturie si apela la serviciile noastre specializate, pe website-ul „Rupe tăcerea”, www.rupetacerea.ro