Finalul de 2012 reprezinta pentru multe companii o gura de oxigen de care profita in perioada sarbatorilor sa vanda.
Eu atrag insa atentia ca marfurile livrate in final de 2012 catre firme de distributie sau firme care vand produsul la cumparatorul final, in proportie de circa 35-40% se vor reflecta in bani incasati de aceste firme, bani care nu se vor achita catre firmele care importa produsele.
Extrem de multe firme , mai ales din domeniul distributiei sau magazine, isi fac calculul rece dar imoral, ca acum pe final de an vor strange banii cu care vor trage oblonul, fara sa mai plateasca nimic, intentionand ca incepand cu ianuarie 2013 sa isi depuna insolventa voluntara. Intuind faptul ca functionarea economiei nationale pe baza de revanzare cu adaos [ mai pe romaneste bisnita] s-a cam terminat, si faptul ca alte zeci de mii de firme care au fost construite in anii 2000 tocmai pe sistemul balcanic “facem profit revanzand un produs” se vor inchide, acesti actori ai economiei nationale vor iesi din scena insa fara sa isi plateasca datoriile.
Importatorii si producatorii de produse care sunt revandute in Romania, manifesta cel putin asa cum ii vad eu, o semi-inconstienta care le va aduce pierderi uriase in 2013. Desi fiecare asemenea importator/producator are posibilitatea sa nu vanda pe final de an mai ales unor firme care dau semne certe ca sunt deja cu un picior in groapa si care vor doar sa puna mana pe niste bani inainte de faliment, totusi, sub dorinta agasanta a unor directori de vanzari care vor doar sa faca un plan cifric , sa isi ia salariul si apoi sa plece, livreaza in mod voit dar inconstient marfa in zone de risc maxim.
Cum pana acum in Romania, actionarii nu au prea dat in judecata directorii de vanzari pentru ca in mod intentionat au vandat marfa unor firme fara sa le verifice, sau in legatura cu care au refuzat sa dea curs unor semnale de neplata venite din partea expertilor, eu cred ca 2013 va aduce noi pierderi uriase acestor importatori si producatori, totul urmand sa se deconteze din buzunarul, tot mai mic al actionarilor romani. Si totul pana intr-o zi cand se vor trezi ei insisi sufocati de aceste pierderi si vor da faliment.
NU am gasit pana la acest moment un singur director de vanzari sau general de firma romaneasca care sa isi puna probleme legate de faptul ca de un an de zile, asiguratorii de creante mari din Europa REFUZA sa asigure orice fel de creanta provenita din raporturi comerciale din Romania! Ce sens are sa ne facem griji, nu este asa, daca salariul se ia pe baza cifrelor privind ce am vandut si nu ce am incasat?
