Image may be NSFW.
Clik here to view.
O dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din 03/08/2012, se vor abroga actele normative care reglementează în prezent procedurile simplificate, respectiv O.G. 5/2001 privind somația de plată, precum și O.U.G. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti.
Noile reglementari privind procedurile simplificate nu numai că unifică prevederile din actele normative mai sus indicate, dar le și completează pentru o optimiza procedurile de recuperare a creanțelor.
1. Domeniul de aplicare
Noul Cod de Procedură Civilă („NCPC“) reglementează în cartea VI, titlu IX procedura ordonanței de plată. Prevederile cuprinse în cadrul acestui titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Dacă în reglementarea actuală ordonanța de plată se aplica exclusiv raporturilor juridice dintre profesioniști, iar somația de plată includea și participarea persoanelor fizice, domeniul de aplicare al noii proceduri elimină orice discuție privind utilizarea uneia dintre proceduri în detrimentul celeilalte, incluzând atât raporturile juridice dintre profesioniști, precum și cele dintre persoane fizice, respectiv cele dintre persoane fizice și juridice.
Nu sunt incluse în sfera de aplicare a acestei proceduri creanțele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență. Pe de altă parte, noua reglementare păstrează dispozițiile referitoare la calitatea de parte a autorității contractante.
2. Procedura prealabilă
Ca o noutate absolută în ceea ce privește ordonanța de plată prevăzută de NCPC este parcurgerea obligatorie a unei proceduri prealabile, procedură prealabilă care nu a fost obligatorie până în prezent în materia procedurilor speciale de recuperare a creanțelor.
Pe de altă parte, această etapă prealabilă nu are caracteristicile procedurii de conciliere, astfel cum este reglementată în art. 7201 din vechiul Cod de procedură civilă, ci se materializează în transmiterea unei somații către debitor. Astfel, înainte ca creditorul să se adreseze instanței de judecată cu o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată, acesta are obligația de a comunica mai întâi debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.
Sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații constă în respingerea cererii de emitere a unei ordonanțe de plată ca inadmisibilă. Dovada comunicării somației trebuie atașată cererii de emitere a unei ordonanțe de plată.
Implementarea acestei etape prealabile urmărește în mod evident degrevarea instanțelor de judecată de soluționarea cererilor care pot fi soluționate prin acordul părților.
3. Procedura de judecare a ordonanței de plată
3.1 Citarea părților. Obligativitatea întâmpinării
Citarea părţilor va fi efectuată potrivit dispoziţiilor referitoare la pricinile urgente, citaţia urmând să fie înmânată părţii cu ce puțin 10 zile înaintea termenului de judecată, spre deosebire de actuala reglementare care prevede un termen de 3 zile. Scopul legiuitorului este bineînțeles cel de a asigura celeritatea acestei noi proceduri.
În citație se va preciza că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată. În cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa, faţă de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului. În atare caz sunt incidente și dispozițiile art. 208 alin. 2 din NCPC, conform cărora nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
O prevedere însă cu totul nouă constă în faptul că întâmpinarea nu se comunică reclamantului, acesta urmând sa ia la cunoştinţă de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei sau în ziua fixată pentru înfățișare.
Singurele mijloace de probă admisibile sunt înscrisurile.
3.2 Durata procedurii
Perioada actuală a procedurii de 90 de zile dintre momentul introducerii cererii și cel a pronunțării hotărârii a fost semnificativ redusă. Astfel, în cazul în care debitorul nu contestă creanţa prin întâmpinare, ordonanţa de plată va fi emisă în termen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii.
Nu intră în calculul termenului de 45 de zile perioada necesară pentru comunicarea actelor de procedură şi întârzierea cauzată de creditor, inclusiv ca urmare a modificării sau completării cererii.
3.3 Calea de atac împotriva ordonanței de plată. Cererea în anulare
Împotriva ordonanţei de plată atât debitorul cât și creditorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
Debitorul poate formula o cerere în anulare împotriva ordonanței prin care instanța a admis integral sau parțial cererea creditorului.
Creditorul poate introduce o cerere în anulare împotriva ordonanței de plată în următoarele situații:
(i) când cererea acestuia este respinsă: (a) instanța considerând întemeiată contestația debitorului; sau (b) instanța consideră necesară administrarea unor mijloace de probă specifice procedurii de drept comun;
(ii) când cererea acestuia a fost admisă în parte.
Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerinţelor prevăzute de lege pentru emiterea ordonanţei de plată, precum şi, dacă este cazul, cauze de stingere a obligaţiei ulterioare emiterii ordonanţei de plată. Dispoziţiile privitoare la contestarea creanței se aplică în mod corespunzător.
Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa care a pronunţat ordonanţa de plată, în complet format din 2 judecători.
Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă.
Dacă instanţa învestită admite, în tot sau în parte, cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, în tot sau, după caz, în parte, pronunţând o hotărâre definitivă.
În situațiile în care creditorul poate formula o cerere în anulare, dacă instanţa învestită admite cererea în anulare, va pronunţa o hotărâre definitivă prin care va emite ordonanţa de plată.
Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este definitivă.
4. Titlu executoriu
Ordonanţa de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare şi are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluţionarea cererii în anulare. Ordonanţa de plată devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare.
Împotriva executării silite a ordonanţei de plată partea interesată poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestaţiei nu se pot invoca decât neregularităţi privind procedura de executare, precum şi cauze de stingere a obligaţiei ivite ulterior rămânerii definitive a ordonanţei de plată.
