Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că încheierea de către bancă a unei asigurări de viaţă pe numele unuia dintre co-plătitori, deşi în contractul de credit bancar s-a stipulat că aceasta are obligaţia încheierii unei asigurări de viaţă pentru împrumutat, asigurare care să acopere riscul produs ca urmare a intervenirii decesului împrumutatului în cadrul perioadei de asigurare, încalcă principiul forţei obligatorii a contractului consacrat de art. 969 C. civ. (art. 1270 NCC). În acest sens, nu se justifică şi este irelevantă invocarea de către bancă a unor norme interne care nu au fost puse la dispoziţia clienţilor la încheierea contractului de credit şi care permit băncii să încheie contractul de asigurare pe numele co-plătitorului din contractul de împrumut, deoarece în conformitate cu art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege pentru părţile contractante şi ele trebuie respectate întocmai şi ad literam. (Decizia nr. 3143 din data de 12 iunie 2012 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect despăgubiri în temeiul unui contract de credit bancar)
